Sticky Post

Ţara asta are nevoie de noi?
[info]mocanudiana

Francezii spun aşa : „dacă politicienilor nu le pasă de mine,atunci nici mie nu-mi pasă de politică,mă ocup singur de viaţa mea”,şi bine fac.Noi însă de mai bine de doi ani ne rupem coardele vocale, privim dezbateri la tv cu mâinile şi fruntea asudate înjurând în moldorusă … ”şî nika”.
Oameni buni, demult e clar că nu avem cu cine sta de vorbă,şi că ajunge să înghiţim apa tulbure pe care ne-o bagă ei pe gât… Mai bine să mai citim o carte-două, să încetăm să alimentăm corupţia,şi să nu ne mai plângem de nedreptate…Uneori am impresia că ne este mai comod să dăm vina pe conducere,să ne facem bagajele şi să plecăm la muma-italie.Un om slab caută să fie mereu nemulţumit …un om puternic începe schimbarea de la sine.Vorba lui J.Kennedy” ask not what your country can do for you – ask what can you do for your country".
Răspunsul este DA- ţara asta are nevoie de noi.


Experience
[info]mocanudiana
Începutul acestui an m-a aruncat val vârtej spre aşa-numita " ţara iubirii". 
Credeam că e doar un stereotip,dar... Franţa chiar e plină de dragoste,de hohote vesele şi zgomotoase,de batrâni vioi  purtând ruxacul pe spate, de perechi pupându-se" franţuzeşte",de străzi ce poartă miros de istorie...
Despre tot ce am trăit acolo aş putea scrie o carte..Despre cum ne-am "întroienit" în aeroportul din Bucureşti,despre turbulenţele din avion,despre ultimul tren de seară pierdut spre Clermont-Ferrand,despre dimineţile petrecute în fugă spre universitate,despre cele 4-5 ore dormite pe noapte timp de o luna,despre cele 5 ore merse pe jos până la munte, despre noaptea noastră imprevizibilă din tren, despre plăcintele cu brânză  "ca acasă",despre hora moldovenească din inima Franţei,despre oamenii buni pe care i-am întâlnit : drăguţul indian de la recepţia unui hotel din Paris, batrînelul cu maşina care ne-a dus până acasă GRATIS ( !!! ),  Monsieur Heberger"drujokul"( adorabilul profesor de Management Public),Petru din Bucureşti,toţi şoferii care ne lăsau sa trecem pe roşu :D şi nenumăratele persoane care ne-au servit ca hartă şi traseu în Franţa..
 A fost o aventură nebună care ne-a permis să aducem acasă un sac de pozitivism şi o experienţă unică. Dacă aveţi posibilitatea-călătoriţi,investind în călătorii -investiţi în propria personalitate...dar niciodată şi sub nici un pretext-nu uitaţi să vă reântoarceţi acasă. Ţara asta are nevoie de noi:) Dar despre asta in postarea urmatoare.


   

 





           




Mes vieux
[info]mocanudiana
Dragii mei..mi-e dor de voi.
Santeti atat de departe in timp incat nu va mai pot atinge...
Mi-e dor sa absorb din fiecare cate o privire,o vorba,un gest.
Mi-e dor sa ne revedem,sa ne regasim,sa ne reculegem.
Ce-ar fi sa le lasam pe toate cele "noi" deoparte...macar pentru o zi din cele 366 ?
Ce-ar fi sa mai slabim din viteze,sa ne lasam un pic din fuga ?
Ce-ar fi sa facem  un popas? Pentru o zi. Macar.
Mi-e dor de voi..Mes vieux.



Equilibrium
[info]mocanudiana
Plutesc fericita prin zilele portocalii..



Am vesti bune..dar despre ele mai tarziu.
P.S.Iubesc toamnele-n Moldova:)




October..
[info]mocanudiana
Marea din astă-vară mă mai aruncă pe valuri de nostalgie uneori. Dar suntem în sezonul frunzelor căzătoare ,aşa că strângem roadele şi pregătim paltoanele :)   Ieri am vizionat The Social Network.Am absorbit cu poftă cele două ore,şi m-am lăsat fascinată de personalitatea celui care a creat facebook-ul :).Recomand.

Săptămîna trecută mi-am scos la plimbare nikon-ul .
Şi..a ieşit..cam asta:
 
























"Dragostea durează 3 ani"
[info]mocanudiana

În primul an spui: “Dacă mă părăseşti, mă OMOR”.
În al doilea an spui: “Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”.
În al treilea an spui: “Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”.


1) FERICIREA NU EXISTĂ.
2) DRAGOSTEA ESTE IMPOSIBILĂ.
3) NIMIC NU ESTE GRAV.                                      ( Frederic Beigbeder în cartea "Dragostea durează 3 ani )


Şi totuşi există seri în care dragostea moare....






Despre bunătate
[info]mocanudiana

Zic din start : nu vreau să afirm că sunt cel mai bun om din lume, dar nu înţeleg cum de unii oameni nu au limite. Nu au limite în a se folosi de toţi, în a parazita tot ce se mişcă.

(O mică NOTA BENE.Existau în Chişinău cursuri de radiojurnalism.Iniţial fără taxă,dar după prima grupă de tineri veniţi s-a observat că aceştia nu sânt interesaţi ,iar spre sfârşitul cursului de o lună auditoriul rămânea practic pustiu. Pentru a hotărî problema şi pentru a selecta tineri cu adevarat interesaţi s-a hotărât de a impune o taxă.Ca urmare la cursuri au început să vină tineri gata să dea o anumită sumă în schimbul cunoştinţelor obţinute.Tactica a lucrat).

Şi acum: câţi oameni pe zi m-ar contacta dacă nu aş mai avea ce să dau sau dacă aş pierde aparatul foto ?:)
Am mai încercat să scriu metaforic despre prieteniile false.De data asta- fără metafore. Vreau sa aflu ADEVĂRUL.Vreau să răresc rândurile celor care nu sânt sinceri,mi-e dor de un simplu "ce mai faci?".

"Cine are urechi- să audă".




Just do it
[info]mocanudiana
Mă visez pe o plajă de mai, fără hârtii şi monitoare, fără pereţi şi coridoare, fără veşnicele motive"i can't"...pe unde s-a pierdut
JUST DO  IT-ul???
Dor de aventuri,de nebunii , de cap în nori, de ochelarii mei roz :) Dor de libertatea unei seri la MARE !!








(no subject)
[info]mocanudiana

Primăvara m-a motivat să şterg praful de pe aparatul foto :)  Era şi timpul, a fost prea lungă iarna.


 























Multumiri Sandei :)


Cunoaşte-te pe tine insuţi :)
[info]mocanudiana

Dacă ar fi să aleg o culoare - aş alege albastrul

Dacă ar fi să aleg un loc -aş alege marea

Dacă să aleg o melodie- aş prefera pianul lui Tiersen

Dacă ar fi să definesc dragostea- aş spune că înseamnă  luptă

Dorinţa ascunsă- să creez

Urăsc -făţărnicia

Iubesc -să iubesc

Regret-nimic.

Mi-a fost dificil să răspund chiar şi la aceste întrebări simple. E uşor să-i apreciem pe alţii ,dar ne costă ani şi chiar vieţi întregi să ne cunoaştem pe noi înşine.



You are viewing [info]mocanudiana's journal